Uitandu-ma peste statisticile referitoare la blogul asta al meu am constatat mai multe lucruri interesante.
In primul rand, traficul nu a scazut foarte mult in perioada cat nu prea am mai scris. E adevarat, nici nu prea avea de unde sa scada, hehehe, dar s-a pastrat constant, relativ la perioada precedenta.
Cei mai multi intra aici interesati de povestirile mele despre diversele vacante, in tara sau pe afara, de departe punctul de atractie fiind seria despre Grecia, din vara trecuta. Aproqape zilnic vin cateva zeci de cititori numai pentru asta, probabil ca lumea se pregateste de vacanta si vrea sa vada unde sa mearga si ce va vedea acolo.
Cum in iunie voi pleca putin in Corfu, deci tot Grecia, promit o noua serie de povestiri de calatorie pe la sfarsitul lunii viitoare, cu poze, bineinteles.
Se afișează postările cu eticheta de'ale mele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta de'ale mele. Afișați toate postările
28 mai 2008
02 martie 2008
03 februarie 2008
Viitoarea mea masinuta
... va fi cea din imaginea de mai jos (aproximativ aceeasi culoare, adica un beige metalizat).
Abia astept sa vina din fabrica - ca pentru orice lucru bun, trebuie sa astept ceva pentru ea. Mai precis, cam 3 luni :(
Fiind direct interesat de subiect, am urmarit usor nedumeritcampania isteria de pe Realitatea cu taxa auto, cu caravane prin tara si tot tacamul ad nauseam. Nu ai cum sa nu fii de acord cu aceasta campanie: conform principiului "poluarea este buna", trebuie scoase urgent toate taxele de mediu, altfel suntem in pericol de a avea un trafic mai putin aglomerat care, se stie, produce mai putina poluare. Cum am mai putea arde benzina pe la intersectii aglomerate daca am avea un trafic cat de cat fluent? Ar fi mai greu.
Ba poate ar fi bine sa incurajam importul de masini cat mai vechi, cat mai poluante - lucru care in prezent nu se intampla, in ciuda afirmatiilor (repetate din prostie?) ca actuala taxa sau aia propusa ar incuraja importul de masini vechi. Taxa auto, din pacate, incurajeaza punerea in circulatie de masini mai putin poluante, ceea ce este o veste proasta pentru spitalele de boli pulmonare, care risca sa aiba mai putini clienti. Inchipuiti-va (cu un intens efort de imaginatie) ca in anii urmatori se vor da in folosinta ceva sosele, autostrazi, pasaje prin Bucuresti, etc. - fluenta va creste si, deci, va trebui sa compensam cu o poluare mai mare pe fiecare teava de esapament.
Imi cer scuze generatiilor viitoare ca am ales o masina care polueaza ceva mai putin (129 gr CO2/km), dar data viitoare ma voi stradui sa-mi iau un tanc cu vreo 6-7 litri capacitate cilindrica, care sa scoata valatuci de fum cat mai mari si mai frumosi :))
Hai poluare!
Kia C'eed SW 1.4.
Fiind direct interesat de subiect, am urmarit usor nedumerit
Ba poate ar fi bine sa incurajam importul de masini cat mai vechi, cat mai poluante - lucru care in prezent nu se intampla, in ciuda afirmatiilor (repetate din prostie?) ca actuala taxa sau aia propusa ar incuraja importul de masini vechi. Taxa auto, din pacate, incurajeaza punerea in circulatie de masini mai putin poluante, ceea ce este o veste proasta pentru spitalele de boli pulmonare, care risca sa aiba mai putini clienti. Inchipuiti-va (cu un intens efort de imaginatie) ca in anii urmatori se vor da in folosinta ceva sosele, autostrazi, pasaje prin Bucuresti, etc. - fluenta va creste si, deci, va trebui sa compensam cu o poluare mai mare pe fiecare teava de esapament.
Imi cer scuze generatiilor viitoare ca am ales o masina care polueaza ceva mai putin (129 gr CO2/km), dar data viitoare ma voi stradui sa-mi iau un tanc cu vreo 6-7 litri capacitate cilindrica, care sa scoata valatuci de fum cat mai mari si mai frumosi :))
Hai poluare!
20 decembrie 2007
30 noiembrie 2007
Desteptule!
(Imi) zice testul asta. Asta in cazul in care nu se minte poporul cu calculatorul...
Pentru cei care ma cunosc: sa nu va prind cu ironii, asa zice testul, na. E posibil sa fie gresit :))
Pentru cei care ma cunosc: sa nu va prind cu ironii, asa zice testul, na. E posibil sa fie gresit :))
05 noiembrie 2007
Roman in Europa
Acum 15 ani am fost 2 saptamani cu colegii in Franta, la o actiune de infratire intre licee. Liceul la care am studiat tocmai devenise frate cu un liceu catolic din Bayonne (sud-vestul Frantei).
Trecand de primele impresii pe care orice roman le-a avut la contactul cu Occidentul in perioada aceea de dupa 1990 - impresii cauzate de socul revelatiei ca dincolo de granita maghiara, spre vest, in Austria, Germania, Italia, Franta exista o Civilizatie - am perceput un sentiment de superioritate acut manifestat de occidentali fata de noi. Ne-am simtit tot timpul, si am si fost incurajati in sensul asta, ca niste rude sarace de la tara venite cu caruta la oras sa ne vizitam verisorii dotati cu masini si case scumpe, care traiesc din cumparaturile saptamanale din supermarket-uri lucioase, cu marfuri lucioase asezate pe rafturi lucioase.
E adevarat ca excursia noastra a fost sponsorizata de francezi, care ne-au platit motorina pentru autocar. Ne-au cazat, ne-au dat de mancat si de baut, ne-au plimbat in zona.
Am participat si la slujba catolica de Paste: ei au venit cu biserica, cu preotul, cu lumanarile, cu azima, noi am venit cu o curiozitate imensa, prilejuita de natura evenimentului, si ne-am facut cruce pe stil ortodox, sub privirile ingaduitoare si zambitoare ale francezilor.
Am vizitat o zi orasul San Sebastian din Spania. Sotia gazdei mele a ramas in masina pentru ca "spaniolii astia mai sparg masini!". Pe vremea aceea (1993) am senzatia ca nu emigrasera inca prea multi romani in Franta...
Oamenii care m-au gazduit, o familie de profesori, aveau o colectie de CD-uri puse frumos pe suport. Erau cam 40-50. 15 dintre acestea (le-am numarat) erau albume de-ale lui Gheorghe Zamfir...
Dupa alti cativa ani, tot in Franta. Vant puternic, hoarde de cersetori la Paris - imaginea romanilor in Franta nu rezista. All-weather theft.
Desi nu aveam motive, ma simteam cam jenat cand eram intrebat din ce tara sunt...
Cati francezi sau italieni mai au CD-uri cu Zamfir? Si, eventual, cate din acestea s-au mai zgariat odata cu trecerea vremii?
Trecand de primele impresii pe care orice roman le-a avut la contactul cu Occidentul in perioada aceea de dupa 1990 - impresii cauzate de socul revelatiei ca dincolo de granita maghiara, spre vest, in Austria, Germania, Italia, Franta exista o Civilizatie - am perceput un sentiment de superioritate acut manifestat de occidentali fata de noi. Ne-am simtit tot timpul, si am si fost incurajati in sensul asta, ca niste rude sarace de la tara venite cu caruta la oras sa ne vizitam verisorii dotati cu masini si case scumpe, care traiesc din cumparaturile saptamanale din supermarket-uri lucioase, cu marfuri lucioase asezate pe rafturi lucioase.
E adevarat ca excursia noastra a fost sponsorizata de francezi, care ne-au platit motorina pentru autocar. Ne-au cazat, ne-au dat de mancat si de baut, ne-au plimbat in zona.
Am participat si la slujba catolica de Paste: ei au venit cu biserica, cu preotul, cu lumanarile, cu azima, noi am venit cu o curiozitate imensa, prilejuita de natura evenimentului, si ne-am facut cruce pe stil ortodox, sub privirile ingaduitoare si zambitoare ale francezilor.
Am vizitat o zi orasul San Sebastian din Spania. Sotia gazdei mele a ramas in masina pentru ca "spaniolii astia mai sparg masini!". Pe vremea aceea (1993) am senzatia ca nu emigrasera inca prea multi romani in Franta...
Oamenii care m-au gazduit, o familie de profesori, aveau o colectie de CD-uri puse frumos pe suport. Erau cam 40-50. 15 dintre acestea (le-am numarat) erau albume de-ale lui Gheorghe Zamfir...
Dupa alti cativa ani, tot in Franta. Vant puternic, hoarde de cersetori la Paris - imaginea romanilor in Franta nu rezista. All-weather theft.
Desi nu aveam motive, ma simteam cam jenat cand eram intrebat din ce tara sunt...
Cati francezi sau italieni mai au CD-uri cu Zamfir? Si, eventual, cate din acestea s-au mai zgariat odata cu trecerea vremii?
28 septembrie 2007
24 septembrie 2007
11 septembrie 2007
11 septembrie
Acum 6 ani eram pe malul Adriaticii, la o scoala de vara desfasurata (evident) toamna. Gazdele noastre italiene s-au straduit atunci sa ne faca sederea placuta, obligandu-ne, timp de 2 saptamani, sa mergem dimineata, la pranz si seara la cursuri despre democratie si capitalism in sud-estul Europei, astfel ca n-am vazut plaja sau soare, decat in drum spre si dinspre hotel/restaurant. Cu exceptia unei zile, cand s-au indurat de noi si ne-au oferit o excursie la Firenze...
Tin minte ca atunci m-am amuzat copios cand un domn de pe la Comisia Europeana ne zicea ca Romania va intra in 2007 in UE. In 2001 ne zicea asta. Nu prea l-am crezut, dar avea aerul ca stie el ce spune, lasandu-ne sa intelegem ca jocurile sunt facute, ca suntem luati in custodie de Occident (parca ne-a facut si cu ochiul, noua, romanilor de acolo).
Printre participanti la scoala de vara erau si sarbi, croati, bosniaci, bulgari, greci sau macedoneni. Cam de prin toate tarile din Balcani.
Era cam la 2 ani dupa ce NATO bombardase Serbia, in 1999. Oliver, un sarb din Belgrad, ne povestea cum a explodat o bomba americana la 150 de metri de el, aruncandu-l cativa metri prin aer, chiar in capitala sarba. Sarbii erau destul de anti-americani, croatii si bosniacii dimpotriva. Dar se intelegeau bine intre ei, cam toti astia din fosta Iugoslavie. Parea ca razboiul nu le-a sapat carari de ura pe creier - bine, erau si tineri, si nu pareau foarte nationalisti. Mai erau si studenti sau absolventi si dadeau semne clare ca sunt persoane inteligente.
Pe 11 septembrie 2001, pe la ora 3 si jumatate dupa amiaza, eram intr-o pauza intre cursuri. Eram cu totii in sala calculatoarelor, ne citeam mailurile, televizorul mergea pe CNN. La un moment dat am vazut ceva neobisnuit cu "Breaking News", transmisie din New York. Am crezut initial ca fumega un cos de fabrica, asa parea primul turn lovit, filmat de departe. Dupa ce ne-am lamurit despre ce e vorba si s-a strans lumea la TV sa vada ce se intampla - al doilea avion a lovit celalalt turn al WTC. Cand s-a aflat ca inca un avion se ciocnise de Pentagon si unul a fost doborat era deja foarte limpede ca ceva nasol de tot se intampla.
Nu stiu de ce, m-am uitat imediat atunci la fata lui Oliver, sarbul. Omul era socat, nu-i venea sa creada. Si ceilalti baieti si fete din Serbia erau tacuti, incruntati, tristi. Parca mai afectati decat restul. Spre deosebire de noi ceilalti, ei trecusera, cu doar 2 ani in urma, prin razboi la ei acasa. Cei mai "anti-americani" dintre toti cei prezenti pareau cei mai afectati de ce se intampla.
Cand am vorbit dupa aceea cu ei mi-au spus ca nu-i urau pe cei care le bombardasera capitala, blocurile, televiziunea, podurile. Doar isi doreau ca nimeni sa nu mai treaca prin cosmarul prin care trecusera ei. Spre deosebire de cei mai multi dintre noi, ei chiar stiau despre ce e vorba...
La cateva zile dupa aceea s-a organizat un moment de reculegere in memoria victimelor. Sarbii ne-au rugat sa-i lasam pe ai sa depuna coroana si nimeni nu a avut nici o obiectie...
Tin minte ca atunci m-am amuzat copios cand un domn de pe la Comisia Europeana ne zicea ca Romania va intra in 2007 in UE. In 2001 ne zicea asta. Nu prea l-am crezut, dar avea aerul ca stie el ce spune, lasandu-ne sa intelegem ca jocurile sunt facute, ca suntem luati in custodie de Occident (parca ne-a facut si cu ochiul, noua, romanilor de acolo).
Printre participanti la scoala de vara erau si sarbi, croati, bosniaci, bulgari, greci sau macedoneni. Cam de prin toate tarile din Balcani.
Era cam la 2 ani dupa ce NATO bombardase Serbia, in 1999. Oliver, un sarb din Belgrad, ne povestea cum a explodat o bomba americana la 150 de metri de el, aruncandu-l cativa metri prin aer, chiar in capitala sarba. Sarbii erau destul de anti-americani, croatii si bosniacii dimpotriva. Dar se intelegeau bine intre ei, cam toti astia din fosta Iugoslavie. Parea ca razboiul nu le-a sapat carari de ura pe creier - bine, erau si tineri, si nu pareau foarte nationalisti. Mai erau si studenti sau absolventi si dadeau semne clare ca sunt persoane inteligente.
Pe 11 septembrie 2001, pe la ora 3 si jumatate dupa amiaza, eram intr-o pauza intre cursuri. Eram cu totii in sala calculatoarelor, ne citeam mailurile, televizorul mergea pe CNN. La un moment dat am vazut ceva neobisnuit cu "Breaking News", transmisie din New York. Am crezut initial ca fumega un cos de fabrica, asa parea primul turn lovit, filmat de departe. Dupa ce ne-am lamurit despre ce e vorba si s-a strans lumea la TV sa vada ce se intampla - al doilea avion a lovit celalalt turn al WTC. Cand s-a aflat ca inca un avion se ciocnise de Pentagon si unul a fost doborat era deja foarte limpede ca ceva nasol de tot se intampla.
Nu stiu de ce, m-am uitat imediat atunci la fata lui Oliver, sarbul. Omul era socat, nu-i venea sa creada. Si ceilalti baieti si fete din Serbia erau tacuti, incruntati, tristi. Parca mai afectati decat restul. Spre deosebire de noi ceilalti, ei trecusera, cu doar 2 ani in urma, prin razboi la ei acasa. Cei mai "anti-americani" dintre toti cei prezenti pareau cei mai afectati de ce se intampla.
Cand am vorbit dupa aceea cu ei mi-au spus ca nu-i urau pe cei care le bombardasera capitala, blocurile, televiziunea, podurile. Doar isi doreau ca nimeni sa nu mai treaca prin cosmarul prin care trecusera ei. Spre deosebire de cei mai multi dintre noi, ei chiar stiau despre ce e vorba...
La cateva zile dupa aceea s-a organizat un moment de reculegere in memoria victimelor. Sarbii ne-au rugat sa-i lasam pe ai sa depuna coroana si nimeni nu a avut nici o obiectie...
07 septembrie 2007
Tu esti Mircea?
Cunosc un tip, il cheama Mircea. Ma intalnesc cu el destul de des. Se pare ca oamenii, cand intalnesc pe cineva numit Mircea, au tendinta naturala de a-l intreba: "Tu esti Mircea?", asteptand raspunsul, probabil, "Da, imparate!"
Inteleg ca acest reflex vine din dorinta de a face glume cu substrat cultural, care sa demonstreze ca interlocutorul respectivului Mircea a urmat scoala primara si a citit Scrisoarea a III-a de Eminescu. Nu?
Propun sa se mai varieze putin aceste glumicole, eventual avansand de la nivelul clasei a IV-a catre gimnaziu si, de ce nu, chiar liceu. Asadar, un "Ce faci mai, ti-a crescut si tie in sfarsit o Aripa Dreapta, sau Stanga?" ar da bine la public. Nici un "Mircea, fa-te ca lucrezi!", spus in context de office (dar sa nu auda sefii!) n-ar suna rau, zic eu.
Desigur, mai exista o varianta, in care o fraza continand cuvantul "prostanac" ar putea fi folosita, dar e de preferat sa nu se abuzeze de ea; de utilizat doar cand respectivul Mirciulica va calca rau pe nervi...
Inteleg ca acest reflex vine din dorinta de a face glume cu substrat cultural, care sa demonstreze ca interlocutorul respectivului Mircea a urmat scoala primara si a citit Scrisoarea a III-a de Eminescu. Nu?
Propun sa se mai varieze putin aceste glumicole, eventual avansand de la nivelul clasei a IV-a catre gimnaziu si, de ce nu, chiar liceu. Asadar, un "Ce faci mai, ti-a crescut si tie in sfarsit o Aripa Dreapta, sau Stanga?" ar da bine la public. Nici un "Mircea, fa-te ca lucrezi!", spus in context de office (dar sa nu auda sefii!) n-ar suna rau, zic eu.
Desigur, mai exista o varianta, in care o fraza continand cuvantul "prostanac" ar putea fi folosita, dar e de preferat sa nu se abuzeze de ea; de utilizat doar cand respectivul Mirciulica va calca rau pe nervi...
05 septembrie 2007
Muzica pentru nostalgici
Deci, "o dedicatie speciala" pentru toti cei care se oftica ca "oligarhii" de la noi si de aiurea fac miliarde de dolari, evident, din exploatarea omului de catre om, ignorand invataturile marilor nostri inaintasi Marx, Engels si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista asta scurta dar selecta, Lenin.
(linie melodica faina, versuri comuniste, mobilizatoare si Che Guevara intr-o postura in care ii sta foarte bine)
(linie melodica faina, versuri comuniste, mobilizatoare si Che Guevara intr-o postura in care ii sta foarte bine)
16 august 2007
Imi vine vacanta
Maine e ultima zi de razboi, dupa care vine prima noapte de vacanta. Ura!
Am muncit anul asta ceva, am creat lucruri frumoase si utile omenirii, am avut deseori insomnii din cauza grijii pentru prosperitatea companiei (hehe).
Am tot asteptat sa mi se ridice o statuie pentru faptul ca am fost atat de harnic, inteligent sidevreme acasa (pardon, asta e buna la altceva). Am asteptat degeaba: nici o statuie! Mi s-a spus ca se asteapta ieftinirea materialelor, avand in vedere pretul actual al aurului si recentele perturbari de pe bursele internationale. Sa vedem daca se tin de cuvant.
Pana atunci, iata ca vine si concediul meritat, munte, mare, soare, mancare, Sony Cybershot, rucsac, valiza, valuta...
Prin urmare, iau o pauza de la blog in perioada asta (cei din primul rand, nu mai suspinati va rog, revin eu pana la urma; cei din randurile din spate - terminati cu veselia, ca tot revin eu in vreo doua saptamani). Inca nu-mi dau seama daca e o promisiune sau o amenintare...
Am muncit anul asta ceva, am creat lucruri frumoase si utile omenirii, am avut deseori insomnii din cauza grijii pentru prosperitatea companiei (hehe).
Am tot asteptat sa mi se ridice o statuie pentru faptul ca am fost atat de harnic, inteligent si
Pana atunci, iata ca vine si concediul meritat, munte, mare, soare, mancare, Sony Cybershot, rucsac, valiza, valuta...
Prin urmare, iau o pauza de la blog in perioada asta (cei din primul rand, nu mai suspinati va rog, revin eu pana la urma; cei din randurile din spate - terminati cu veselia, ca tot revin eu in vreo doua saptamani). Inca nu-mi dau seama daca e o promisiune sau o amenintare...
15 august 2007
Cel mai frumos caine
Mi-a aratat azi o colega cateva poze cu catelul ei si mi-am amintit de cainele meu preferat: ciobanescul carpatin.
Nu am tinut niciodata caine in casa, nefiind prea incantat de ideea de a strange par si alte chestii mai mult sau mai putin aromate de pe mocheta sau parchet.
In schimb parintii mei au avut un ciobanesc carpatin, care cand era mic arata cam asa (nu e poza lui, dar seamana leit).
Dupa cum se vede, era exceptional de scump. Si jucaus nevoie mare. Bine, mie imi si plac cateii mici, iar daca mai sunt si pui de carpatin...
Il chema Ursu.
Cand a crescut mare, Ursu a devenit stapanul zonei, nici un alt caine de pe acolo neindraznind sa-l infrunte. Cu exceptia unor huskey, doi la numar, care o singura data s-au dat viteji de dupa un gard. Ursu si huskey s-au fugarit cateva minute de dupa gard (din fericire pentru huskey, erau intr-o curte in care Ursu nu putea intra). Pana cand ciobanescul si unul din huskey au gasit un spatiu ceva mai mare sub gard, suficient cat sa-si bage botul si sa se latre pe acolo. Ursulica se enervase atat de tare (probabil nu-i venea sa creada ca alti caini latra la el!) incat la un moment dat i-a prins, pe sub gard, botul ascutit al unuia din huskey si i l-a cam facut varza. Cert e ca daca nu intervenea taica-miu sa-i desparta, huskey ar fi ramas fara bot. Oricum, Ursu si-a luat-o atunci si nu tin minte sa mai fi facut vreo boacana serioasa dupa aceea.
Episodul asta a fost singular, totusi. Nu era deloc un caine violent, ci, cum sunt mai toti ciobanestii carpatini, calm, inteligent, usor posesiv si jucaus. Cand vedea chestii mici (bebelusi, catei mici, pui de pisica) era foarte vesel si cu limba scoasa. Nu ataca oamenii sau alti caini, dar daca intra vreun strain in curte fara sa fie stapanii acasa era jale...
cam asa arata Ursu la maturitate
A imbatranit si el, iar acum 3 ani a murit ca prostanacu, incercand sa sara peste un gard (peste care mai sarise inainte) si ramanand agatat acolo.
Daca o sa-mi iau vreodata caine, o sa fie un ciobanesc carpatin.
Nu am tinut niciodata caine in casa, nefiind prea incantat de ideea de a strange par si alte chestii mai mult sau mai putin aromate de pe mocheta sau parchet.
In schimb parintii mei au avut un ciobanesc carpatin, care cand era mic arata cam asa (nu e poza lui, dar seamana leit).
Dupa cum se vede, era exceptional de scump. Si jucaus nevoie mare. Bine, mie imi si plac cateii mici, iar daca mai sunt si pui de carpatin...
Il chema Ursu.
Cand a crescut mare, Ursu a devenit stapanul zonei, nici un alt caine de pe acolo neindraznind sa-l infrunte. Cu exceptia unor huskey, doi la numar, care o singura data s-au dat viteji de dupa un gard. Ursu si huskey s-au fugarit cateva minute de dupa gard (din fericire pentru huskey, erau intr-o curte in care Ursu nu putea intra). Pana cand ciobanescul si unul din huskey au gasit un spatiu ceva mai mare sub gard, suficient cat sa-si bage botul si sa se latre pe acolo. Ursulica se enervase atat de tare (probabil nu-i venea sa creada ca alti caini latra la el!) incat la un moment dat i-a prins, pe sub gard, botul ascutit al unuia din huskey si i l-a cam facut varza. Cert e ca daca nu intervenea taica-miu sa-i desparta, huskey ar fi ramas fara bot. Oricum, Ursu si-a luat-o atunci si nu tin minte sa mai fi facut vreo boacana serioasa dupa aceea.
Episodul asta a fost singular, totusi. Nu era deloc un caine violent, ci, cum sunt mai toti ciobanestii carpatini, calm, inteligent, usor posesiv si jucaus. Cand vedea chestii mici (bebelusi, catei mici, pui de pisica) era foarte vesel si cu limba scoasa. Nu ataca oamenii sau alti caini, dar daca intra vreun strain in curte fara sa fie stapanii acasa era jale...
cam asa arata Ursu la maturitateA imbatranit si el, iar acum 3 ani a murit ca prostanacu, incercand sa sara peste un gard (peste care mai sarise inainte) si ramanand agatat acolo.
Daca o sa-mi iau vreodata caine, o sa fie un ciobanesc carpatin.
14 august 2007
Google tine cu Dinamo?
Mirare
Ma rog, inteleg ca sunt oameni care au interesul sa propage ideea ca poluarea nu are nici o legatura cu incalzirea globala. Unii vor sa vanda combustibili, altii vor sa vanda masini si nu au chef sa bage bani in cercetare sa faca altfel de motoare, iar altii nu vor sa cheltuie bani pentru fabrici mai putin poluante.
Exista chiar posibilitatea ca sustinatorii tezei ca incalzirea globala n-are nici o legatura cu poluarea produsa de activitatile umane sa aiba dreptate.
Daaaar... poluarea mai produce si alte chestii: substantele alea provoaca boli, ne distrug plamanii, afecteaza copacii, animalele, etc.
Ma mira ca in ultima vreme am tot vazut reluata teza ca incalzirea globala e produsa de soare sau de orice altceva decat de om, de parca asta ne-ar da un cec in alb sa poluam in continuare, ca oricum nu se deregleaza clima de la atata lucru. E undeva in subtext ideea "poluati linistiti, ca nu de la asta vine incalzirea globala!".
Exista chiar posibilitatea ca sustinatorii tezei ca incalzirea globala n-are nici o legatura cu poluarea produsa de activitatile umane sa aiba dreptate.
Daaaar... poluarea mai produce si alte chestii: substantele alea provoaca boli, ne distrug plamanii, afecteaza copacii, animalele, etc.
Ma mira ca in ultima vreme am tot vazut reluata teza ca incalzirea globala e produsa de soare sau de orice altceva decat de om, de parca asta ne-ar da un cec in alb sa poluam in continuare, ca oricum nu se deregleaza clima de la atata lucru. E undeva in subtext ideea "poluati linistiti, ca nu de la asta vine incalzirea globala!".
13 august 2007
Valoarea e relativa
... si nu asteapta numarul (b)anilor.
Sincer, mi se pare cam putin. Doar 5.000? Si astia devalorizati. Oricum, nu prea inteleg cum as putea intra in posesia lor, asa ca nu conteaza.
My blog is worth $5,080.86.
How much is your blog worth?
Sincer, mi se pare cam putin. Doar 5.000? Si astia devalorizati. Oricum, nu prea inteleg cum as putea intra in posesia lor, asa ca nu conteaza.
Sunt libertarian, deci exist
Cativa republicani din Statele Unite s-au strans la un loc, au facut un softulet de ghicit opiniile oamenilor, m-au analizat si mi-au dat un verdict fara drept de apel:
Mai pe romaneste: sa fie bine si tot romanul sa prospere! Pe barba lui si fara sa astepte mila statului.
Mai pe romaneste: sa fie bine si tot romanul sa prospere! Pe barba lui si fara sa astepte mila statului.
08 august 2007
Trafic greutz
In ciuda eforturilor mele de-a lungul timpului de a limita numarul vizitatorilor pe acest blog (kidding) m-am trezit ieri (8 august) cu un aflux ingrijorator de vizitatori. Cam de 8 ori mai multi decat de obicei. Evident ca am detectat vinovatii, care sunt in principal cei mentionati in postul anterior, si anume Dan (DeCe) si Iulian Comanescu. A, si Cristi Sutu, care m-a bagat in blogroll -:) multumesc frumos tuturor, precum si parintilor care m-au crescut si statului care m-a obligat sa merg la scoala pentru a ma instrui si a putea eu acum sa fac misto de cea de-a 4-a putere.
Cum nu mi-am propus sa fac trafic (si pana acum am si reusit asta!), nu sunt electrizat de situatie sau nebun de fericire, dar totusi imi pare bine ca aberatiile produse ieri au trezit interesul - asta nu inseamna ca abia astept armageddonu' sa mai scriu ceva, eventual un "Armaggedon se intoarce reloaded XII" sau nu stiu la a cata editie mai e.
Pe de alta parte, e ciudata apetenta asta a internautilor romani de a afla chestii despre sfarsitul lumii (SL - nu e vorba de SecondLife). Banuiesc ca e din cauza ca multi dintre ei au fost deja prin concedii si viata e mult mai trista acum (inca un an pana la urmatorul concediu!). Eu abia plec saptamana viitoare, asa ca nu ma intereseaza SL, cel putin pana in septembrie.
Cum nu mi-am propus sa fac trafic (si pana acum am si reusit asta!), nu sunt electrizat de situatie sau nebun de fericire, dar totusi imi pare bine ca aberatiile produse ieri au trezit interesul - asta nu inseamna ca abia astept armageddonu' sa mai scriu ceva, eventual un "Armaggedon se intoarce reloaded XII" sau nu stiu la a cata editie mai e.
Pe de alta parte, e ciudata apetenta asta a internautilor romani de a afla chestii despre sfarsitul lumii (SL - nu e vorba de SecondLife). Banuiesc ca e din cauza ca multi dintre ei au fost deja prin concedii si viata e mult mai trista acum (inca un an pana la urmatorul concediu!). Eu abia plec saptamana viitoare, asa ca nu ma intereseaza SL, cel putin pana in septembrie.
06 august 2007
K2 - muntele salbatic
K2 este varful cel mai dificil de escaladat din lume, desi este doar al doilea ca marime (8.611 metri altitudine) dupa Everest (8.848 m).
Este un munte spectaculos, in care pericolul pandeste la tot pasul si care a luat vietile multor alpinisti care s-au incumetat pe acolo.
E un munte care, atunci cand il privesti, te face sa ai o perspectiva mai nuantata asupa vietii...
E un gardian al onoarei tuturor muntilor din lume, care impune respectul, uneori cu forta, si incearca sa puna o distanta de siguranta intre om si acoperisul lumii.
Este un munte spectaculos, in care pericolul pandeste la tot pasul si care a luat vietile multor alpinisti care s-au incumetat pe acolo.
E un munte care, atunci cand il privesti, te face sa ai o perspectiva mai nuantata asupa vietii...
E un gardian al onoarei tuturor muntilor din lume, care impune respectul, uneori cu forta, si incearca sa puna o distanta de siguranta intre om si acoperisul lumii.
30 iulie 2007
Cronica culinara din propria bucatarie
Fitze de mare! Pardon, fructe de mare! Un soi de mancare care imi place, pentru ca imi plac chestiile cu un gust mai exotic, dar pe care nu-l ingurgitez prea des deoarece nu tin neaparat sa dau faliment.
Asadar mi-am achizitionat doua pachete cu fructe de mare din Cora, am cautat putin pe net dupa niste retete care sa contina si bunatatile astea, am fiert molustele, caracatitele, crabii si ce crocobauri mai erau acolo, am preparat sosul alb, am pus in farfurie, am papat tot (fiind mai cuminte din fire...).
Pe scurt: yummy! Imi dau nota 9,50, pentru ca a iesit bun. Avand in vedere ca au trecut deja 2 zile si inca supravietuiesc, cred ca am scapat si de data asta dupa o masa gatita de mine.
De fomist ce am fost, am uitat sa fac o poza cu animalutele marine scaldandu-se in sosul alb, dar aratau foarte bine in farfurie (desi erau oarecum decedate). Data viitoare va trebuie sa-mi amintesc sa pozez dovada.
Asadar mi-am achizitionat doua pachete cu fructe de mare din Cora, am cautat putin pe net dupa niste retete care sa contina si bunatatile astea, am fiert molustele, caracatitele, crabii si ce crocobauri mai erau acolo, am preparat sosul alb, am pus in farfurie, am papat tot (fiind mai cuminte din fire...).
Pe scurt: yummy! Imi dau nota 9,50, pentru ca a iesit bun. Avand in vedere ca au trecut deja 2 zile si inca supravietuiesc, cred ca am scapat si de data asta dupa o masa gatita de mine.
De fomist ce am fost, am uitat sa fac o poza cu animalutele marine scaldandu-se in sosul alb, dar aratau foarte bine in farfurie (desi erau oarecum decedate). Data viitoare va trebuie sa-mi amintesc sa pozez dovada.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
