Acum 6 ani eram pe malul Adriaticii, la o scoala de vara desfasurata (evident) toamna. Gazdele noastre italiene s-au straduit atunci sa ne faca sederea placuta, obligandu-ne, timp de 2 saptamani, sa mergem dimineata, la pranz si seara la cursuri despre democratie si capitalism in sud-estul Europei, astfel ca n-am vazut plaja sau soare, decat in drum spre si dinspre hotel/restaurant. Cu exceptia unei zile, cand s-au indurat de noi si ne-au oferit o excursie la Firenze...
Tin minte ca atunci m-am amuzat copios cand un domn de pe la Comisia Europeana ne zicea ca Romania va intra in 2007 in UE. In 2001 ne zicea asta. Nu prea l-am crezut, dar avea aerul ca stie el ce spune, lasandu-ne sa intelegem ca jocurile sunt facute, ca suntem luati in custodie de Occident (parca ne-a facut si cu ochiul, noua, romanilor de acolo).
Printre participanti la scoala de vara erau si sarbi, croati, bosniaci, bulgari, greci sau macedoneni. Cam de prin toate tarile din Balcani.
Era cam la 2 ani dupa ce NATO bombardase Serbia, in 1999. Oliver, un sarb din Belgrad, ne povestea cum a explodat o bomba americana la 150 de metri de el, aruncandu-l cativa metri prin aer, chiar in capitala sarba. Sarbii erau destul de anti-americani, croatii si bosniacii dimpotriva. Dar se intelegeau bine intre ei, cam toti astia din fosta Iugoslavie. Parea ca razboiul nu le-a sapat carari de ura pe creier - bine, erau si tineri, si nu pareau foarte nationalisti. Mai erau si studenti sau absolventi si dadeau semne clare ca sunt persoane inteligente.
Pe 11 septembrie 2001, pe la ora 3 si jumatate dupa amiaza, eram intr-o pauza intre cursuri. Eram cu totii in sala calculatoarelor, ne citeam mailurile, televizorul mergea pe CNN. La un moment dat am vazut ceva neobisnuit cu "Breaking News", transmisie din New York. Am crezut initial ca fumega un cos de fabrica, asa parea primul turn lovit, filmat de departe. Dupa ce ne-am lamurit despre ce e vorba si s-a strans lumea la TV sa vada ce se intampla - al doilea avion a lovit celalalt turn al WTC. Cand s-a aflat ca inca un avion se ciocnise de Pentagon si unul a fost doborat era deja foarte limpede ca ceva nasol de tot se intampla.
Nu stiu de ce, m-am uitat imediat atunci la fata lui Oliver, sarbul. Omul era socat, nu-i venea sa creada. Si ceilalti baieti si fete din Serbia erau tacuti, incruntati, tristi. Parca mai afectati decat restul. Spre deosebire de noi ceilalti, ei trecusera, cu doar 2 ani in urma, prin razboi la ei acasa. Cei mai "anti-americani" dintre toti cei prezenti pareau cei mai afectati de ce se intampla.
Cand am vorbit dupa aceea cu ei mi-au spus ca nu-i urau pe cei care le bombardasera capitala, blocurile, televiziunea, podurile. Doar isi doreau ca nimeni sa nu mai treaca prin cosmarul prin care trecusera ei. Spre deosebire de cei mai multi dintre noi, ei chiar stiau despre ce e vorba...
La cateva zile dupa aceea s-a organizat un moment de reculegere in memoria victimelor. Sarbii ne-au rugat sa-i lasam pe ai sa depuna coroana si nimeni nu a avut nici o obiectie...
11 septembrie 2007
07 septembrie 2007
Tu esti Mircea?
Cunosc un tip, il cheama Mircea. Ma intalnesc cu el destul de des. Se pare ca oamenii, cand intalnesc pe cineva numit Mircea, au tendinta naturala de a-l intreba: "Tu esti Mircea?", asteptand raspunsul, probabil, "Da, imparate!"
Inteleg ca acest reflex vine din dorinta de a face glume cu substrat cultural, care sa demonstreze ca interlocutorul respectivului Mircea a urmat scoala primara si a citit Scrisoarea a III-a de Eminescu. Nu?
Propun sa se mai varieze putin aceste glumicole, eventual avansand de la nivelul clasei a IV-a catre gimnaziu si, de ce nu, chiar liceu. Asadar, un "Ce faci mai, ti-a crescut si tie in sfarsit o Aripa Dreapta, sau Stanga?" ar da bine la public. Nici un "Mircea, fa-te ca lucrezi!", spus in context de office (dar sa nu auda sefii!) n-ar suna rau, zic eu.
Desigur, mai exista o varianta, in care o fraza continand cuvantul "prostanac" ar putea fi folosita, dar e de preferat sa nu se abuzeze de ea; de utilizat doar cand respectivul Mirciulica va calca rau pe nervi...
Inteleg ca acest reflex vine din dorinta de a face glume cu substrat cultural, care sa demonstreze ca interlocutorul respectivului Mircea a urmat scoala primara si a citit Scrisoarea a III-a de Eminescu. Nu?
Propun sa se mai varieze putin aceste glumicole, eventual avansand de la nivelul clasei a IV-a catre gimnaziu si, de ce nu, chiar liceu. Asadar, un "Ce faci mai, ti-a crescut si tie in sfarsit o Aripa Dreapta, sau Stanga?" ar da bine la public. Nici un "Mircea, fa-te ca lucrezi!", spus in context de office (dar sa nu auda sefii!) n-ar suna rau, zic eu.
Desigur, mai exista o varianta, in care o fraza continand cuvantul "prostanac" ar putea fi folosita, dar e de preferat sa nu se abuzeze de ea; de utilizat doar cand respectivul Mirciulica va calca rau pe nervi...
Lungul drum al romanului catre Grecia
Asa cum amenintam intr-un post anterior, o sa povestesc putin frumoasa mea excursie in tara aproximativ vecina, dar foarte prietena de la Marea Egee (tarmul vestic + nenumarate insule si insulite).
Mai pe scurt si fara alambicuri, am fost in Grecia si tin neaparat sa ma laud cu asta. Stiu ca mai sunt cateva milioane de romani care au fost pe acolo, deci nu e nimic special in asta, dar pentru mine a fost mare lucru, pentru ca a fost prima excursie in tara lui Aristotel, Platon, Sofocle si Olimpiakos Pireu.
Precizez de la inceput ca mi-a placut la nebunie Grecia: peisaje care iti taie rasuflarea, munti care intra in mare (sau invers, inca nu m-am hotarat, o sa ma mai duc pe acolo sa ma decid), rasarituri si apusuri de soare de poveste, plaje de vis, apa curata si calda.
La greci e foarte frumos, merita sa mergi acolo, dar un mare neajuns pentru romani e ca intre noi si ei mai e o tara. Si nu orice tara, ci chiar Bulgaria.
Bulgaria e o tara draguta si ea, mai ales in zona muntoasa de pe langa Sofia, dar si ea are un dezavantaj: e locuita! De bulgari!
Am plecat cu noaptea in cap din Bucuresti, cu autocarul unei agentii de turism de la noi careia nu-i dau numele, sa nu-i fac reclama degeaba. Dimineata pe racoare, cam pe la 6, cand inca se imbina armonios noaptea cu ziua (caniculara, ca asa am fost rasfatati la sfarsitul lui august), cu ochii pe jumatate adormiti dupa un somn intrerupt prea devreme, dar si pe jumatate deschisi de incantarea si nerabdarea de a pleca in excursie, asteptam cu totii sa vina ghidul la autocar sa plecam. Pe la 6.30 a venit si ghida (sau ghidusa, ca era tinerica), scuzandu-se ca a avut un groaznic accident cu taxiul si a trebuit sa ia metroul. Niste tanti mai in varsta si-au facut cruce ("bine ca n-a patit nimic, saracuta!"), si am plecat. Judecand dupa acuratetea unor informatii (istorico-geografice) cu care ne-a fericit dupa aia in timpul excursiei, tind sa cred ca a inventat incidentul si ca de fapt nu i-a sunat ceasul.
Pe la 8 am ajuns la Giurgiu, am trecut rapid prin vama romaneasca, ne-am indreptat veseli catre vama bulgara. Acolo un vamaiot bulgar in uniforma urca in autocar, "Buna dimineata" in romaneste, foarte amabil, se uita sumar pe buletine, coboara. Wow! Ce repede a trecut, se vede ca am intrat in UE, merge treaba ca pe roate - m-am gandit eu bucuros ca s-au simplificat formalitatile. Dupa alte trei ore aveam sa plecam din vama bulgara, injurand obstinatia cu care vamesii bulgari se incapatanau sa gaseasca tot felul de nereguli ba la actele soferilor, ba la cele ale autocarului. Nu au lipsit referirile la castraveti, grosimea cefei si figurile simpatice ale bulgarilor. Passons(tătă)!
Achizitionarea vinietei pentru drumurile bulgaresti, precum si "nelinistea" care i-a apucat pe multi dupa 3 ore de stat in vama, fara acces la toaleta (dupa cafeaua de dimineata...) au ghidat primii nostri pasi pe pamant bulgaresc. Nobile idealuri, triste realitati...
Dupa inca vreo juma de ora, jumatate din probleme (vinieta) s-a rezolvat. Cealalta jumatate am rezolvat-o intr-un loc de frumoasa amintire, un popas numit "Bistro Iunaitid" (scris chiar asa, cu chirilice, vezi poza de mai jos - or fi fost din fan-clubul lui Manchester?). Un sfat: orice turist care trece prin Bulgaria ar trebui sa aiba eurocenti sau ceva maruntis de leva pentru toalete, ca altfel baietii aia n-au sa schimbe hartii de 100 de Euro, sa dea rest la 20 de centi! Si nici nu te lasa sa intri! Eu n-am avut marunt, asa ca am fost nevoit sa vizitez niste boscheti bulgaresti, unde am fost latrat in bulgara (parca) de niste catei. Nu mai insist...
Drumul de la Ruse pana pe la Plevna are doar doua benzi inguste, astfel incat am avut mereu senzatia ca latimea autocarului Setra in care eram ocupa si banda cealalta a soselei. Nu era chiar asa, dar pana nu am intrat pe autostrada dinainte de Sofia, inaltimea si masivitatea autocarului mi-a creat tot timpul o senzatie de parca ne-am fi plimbat cu jeep-ul printr-o sufragerie (in care, da, erau si cai, ba chiar si carute). Oricum, soferul a fost unul dintre cei mai meseriasi pe care i-am vazut eu vreodata, manevrand mastodontul pe cele mai imposibile si inguste stradute.
Autostrada de la nord-est de Sofia, care are vreo suta si ceva de kilometri, m-a facut sa-mi schimb partial parerea despre drumurile vecinilor nostri. Pe langa faptul ca asfaltul era bun, autostrada, care trece prin munti, are foarte multe viaducte si tunele, unele extrem de spectaculoase - ca de exemplu, atunci cand intri intr-un tunel de cateva sute de metri lungime, pentru a iesi direct pe un viaduct, cu o prapastie adanca sub respectiva constructie care leaga doi versanti abrupti si relativ indepartati. Este o realizare inginereasca cu mult peste orice drum/autostrada de la noi. Cred ca abia atunci cand vom avea autostrada intre Brasov si Campina, prin munti, vom avea si noi ceva la fel de spectaculos.
Sofia am vazut-o in trecere, obligati de faptul ca soseaua de centura era in lucrari sau asa ceva si a trebuit s-o luam prin oras. Frumoasa zona - munti, vai, paduri. Orasul arata ceva mai bine decat acum 6 ani, cand l-am mai vizitat, dar tot e cu mult sub Bucuresti. Aerul usor sovietic al cladirilor s-a pastrat in multe cazuri, desi am vazut si multe constructii noi, moderne. Ca sa nu mai zic ca sunt o multime de Lazi pe strazi, oamenii par mai saracuti...
Restul drumului prin Bulgaria a fost lin, soseaua buna, proaspat refacuta cu fonduri europene, peisajele intre Sofia si granita greceasca - superbe. Zona muntoasa a Bulgariei poate deveni, cu imbunatatiri ale infrastructurii, o foarte buna regiune turistica, pentru ca peisaje dragute sunt o gramada. Pe litoralul bulgar n-am fost, asa ca nu pot face vreo paralela cu acesta.
La granita greceasca (Promachonas) n-am avut nici o problema, am trecut ca prin branza, nici nu s-a uitat agentul grec la buletine. Banuiesc ca au informatii ca ne freaca bulgarii destul si nu e necesar sa fie si ei prea zelosi.
Odata intrati in Grecia - schimbare de atmosfera. Parca locurile erau mai curate, soselele mai late, iluminatul public mai stralucitor. De altfel, se lucra de zor la o autostrada (care banuiesc ca va lega Thessaloniki de granita bulgara), semn ca, desi au deja un trafic turistic masiv, grecii nu s-au culcat pe o ureche si isi imbunatatesc in continuare infrastructura.
Prima noapte am ramas in oraselul Serres, din nordul Greciei. Cochet, iluminat bine, cu vitrine stralucitoare, terase pline la ora 10 seara (era deja mai putina caldura), agitatie si veselie.
Mi-am amintit atunci de prima mea excursie in afara tarii, in 1993, cand eram in clasa a X-a si am plecat la o infratire de licee in Franta. In 1993, obisnuit doar cu Romania noastra abia iesita din comunism, am avut un mini-soc cand am intrat in Ungaria. Dupa granita austriaca imi pierise graiul: statiile de benzina, show-room-urile auto, autostrazile puternic iluminate si perfecte, vitrinele magazinelor din Graz... a fost prea mult pentru un pusti de 14 ani neplimbat pe afara. Eram intr-un decor SF si aveam senzatia distincta ca visez (o fi cliseu, dar chiar asa am simtit).
Intre timp, am mai vazut ceva tari straine, am mai si locuit aproape un an in Franta, m-am mai obisnuit, dar senzatia de "am ajuns la civilizatie" am avut-o iar, la Serres. O fi si din cauza ca de vreo 5 ani nu am mai iesit din tara. Oricum, parca scade distanta dintre noi si "ei"...
In Serres am stat la un hotel modest, ce nu arata prea bine, era curatel, dar cam vechi. Intuitia imi spune ca hotelul a fost construit de tatal (sau chiar bunicul?) lui Alexandru Macedon, dar e posibil sa fie mai recent...
Nu conta prea mult: eram in Grecia, afara era cald, terasele pline, parcuri luminate. Si a doua zi urmau Marea Egee, o croaziera spre capul peninsulei Athos, Thessaloniki....
(va urma)
Mai pe scurt si fara alambicuri, am fost in Grecia si tin neaparat sa ma laud cu asta. Stiu ca mai sunt cateva milioane de romani care au fost pe acolo, deci nu e nimic special in asta, dar pentru mine a fost mare lucru, pentru ca a fost prima excursie in tara lui Aristotel, Platon, Sofocle si Olimpiakos Pireu.
Precizez de la inceput ca mi-a placut la nebunie Grecia: peisaje care iti taie rasuflarea, munti care intra in mare (sau invers, inca nu m-am hotarat, o sa ma mai duc pe acolo sa ma decid), rasarituri si apusuri de soare de poveste, plaje de vis, apa curata si calda.
La greci e foarte frumos, merita sa mergi acolo, dar un mare neajuns pentru romani e ca intre noi si ei mai e o tara. Si nu orice tara, ci chiar Bulgaria.
Bulgaria e o tara draguta si ea, mai ales in zona muntoasa de pe langa Sofia, dar si ea are un dezavantaj: e locuita! De bulgari!
Am plecat cu noaptea in cap din Bucuresti, cu autocarul unei agentii de turism de la noi careia nu-i dau numele, sa nu-i fac reclama degeaba. Dimineata pe racoare, cam pe la 6, cand inca se imbina armonios noaptea cu ziua (caniculara, ca asa am fost rasfatati la sfarsitul lui august), cu ochii pe jumatate adormiti dupa un somn intrerupt prea devreme, dar si pe jumatate deschisi de incantarea si nerabdarea de a pleca in excursie, asteptam cu totii sa vina ghidul la autocar sa plecam. Pe la 6.30 a venit si ghida (sau ghidusa, ca era tinerica), scuzandu-se ca a avut un groaznic accident cu taxiul si a trebuit sa ia metroul. Niste tanti mai in varsta si-au facut cruce ("bine ca n-a patit nimic, saracuta!"), si am plecat. Judecand dupa acuratetea unor informatii (istorico-geografice) cu care ne-a fericit dupa aia in timpul excursiei, tind sa cred ca a inventat incidentul si ca de fapt nu i-a sunat ceasul.
Pe la 8 am ajuns la Giurgiu, am trecut rapid prin vama romaneasca, ne-am indreptat veseli catre vama bulgara. Acolo un vamaiot bulgar in uniforma urca in autocar, "Buna dimineata" in romaneste, foarte amabil, se uita sumar pe buletine, coboara. Wow! Ce repede a trecut, se vede ca am intrat in UE, merge treaba ca pe roate - m-am gandit eu bucuros ca s-au simplificat formalitatile. Dupa alte trei ore aveam sa plecam din vama bulgara, injurand obstinatia cu care vamesii bulgari se incapatanau sa gaseasca tot felul de nereguli ba la actele soferilor, ba la cele ale autocarului. Nu au lipsit referirile la castraveti, grosimea cefei si figurile simpatice ale bulgarilor. Passons(tătă)!
Achizitionarea vinietei pentru drumurile bulgaresti, precum si "nelinistea" care i-a apucat pe multi dupa 3 ore de stat in vama, fara acces la toaleta (dupa cafeaua de dimineata...) au ghidat primii nostri pasi pe pamant bulgaresc. Nobile idealuri, triste realitati...
Dupa inca vreo juma de ora, jumatate din probleme (vinieta) s-a rezolvat. Cealalta jumatate am rezolvat-o intr-un loc de frumoasa amintire, un popas numit "Bistro Iunaitid" (scris chiar asa, cu chirilice, vezi poza de mai jos - or fi fost din fan-clubul lui Manchester?). Un sfat: orice turist care trece prin Bulgaria ar trebui sa aiba eurocenti sau ceva maruntis de leva pentru toalete, ca altfel baietii aia n-au sa schimbe hartii de 100 de Euro, sa dea rest la 20 de centi! Si nici nu te lasa sa intri! Eu n-am avut marunt, asa ca am fost nevoit sa vizitez niste boscheti bulgaresti, unde am fost latrat in bulgara (parca) de niste catei. Nu mai insist...
Drumul de la Ruse pana pe la Plevna are doar doua benzi inguste, astfel incat am avut mereu senzatia ca latimea autocarului Setra in care eram ocupa si banda cealalta a soselei. Nu era chiar asa, dar pana nu am intrat pe autostrada dinainte de Sofia, inaltimea si masivitatea autocarului mi-a creat tot timpul o senzatie de parca ne-am fi plimbat cu jeep-ul printr-o sufragerie (in care, da, erau si cai, ba chiar si carute). Oricum, soferul a fost unul dintre cei mai meseriasi pe care i-am vazut eu vreodata, manevrand mastodontul pe cele mai imposibile si inguste stradute.
Autostrada de la nord-est de Sofia, care are vreo suta si ceva de kilometri, m-a facut sa-mi schimb partial parerea despre drumurile vecinilor nostri. Pe langa faptul ca asfaltul era bun, autostrada, care trece prin munti, are foarte multe viaducte si tunele, unele extrem de spectaculoase - ca de exemplu, atunci cand intri intr-un tunel de cateva sute de metri lungime, pentru a iesi direct pe un viaduct, cu o prapastie adanca sub respectiva constructie care leaga doi versanti abrupti si relativ indepartati. Este o realizare inginereasca cu mult peste orice drum/autostrada de la noi. Cred ca abia atunci cand vom avea autostrada intre Brasov si Campina, prin munti, vom avea si noi ceva la fel de spectaculos.
Sofia am vazut-o in trecere, obligati de faptul ca soseaua de centura era in lucrari sau asa ceva si a trebuit s-o luam prin oras. Frumoasa zona - munti, vai, paduri. Orasul arata ceva mai bine decat acum 6 ani, cand l-am mai vizitat, dar tot e cu mult sub Bucuresti. Aerul usor sovietic al cladirilor s-a pastrat in multe cazuri, desi am vazut si multe constructii noi, moderne. Ca sa nu mai zic ca sunt o multime de Lazi pe strazi, oamenii par mai saracuti...
Restul drumului prin Bulgaria a fost lin, soseaua buna, proaspat refacuta cu fonduri europene, peisajele intre Sofia si granita greceasca - superbe. Zona muntoasa a Bulgariei poate deveni, cu imbunatatiri ale infrastructurii, o foarte buna regiune turistica, pentru ca peisaje dragute sunt o gramada. Pe litoralul bulgar n-am fost, asa ca nu pot face vreo paralela cu acesta.
La granita greceasca (Promachonas) n-am avut nici o problema, am trecut ca prin branza, nici nu s-a uitat agentul grec la buletine. Banuiesc ca au informatii ca ne freaca bulgarii destul si nu e necesar sa fie si ei prea zelosi.
Odata intrati in Grecia - schimbare de atmosfera. Parca locurile erau mai curate, soselele mai late, iluminatul public mai stralucitor. De altfel, se lucra de zor la o autostrada (care banuiesc ca va lega Thessaloniki de granita bulgara), semn ca, desi au deja un trafic turistic masiv, grecii nu s-au culcat pe o ureche si isi imbunatatesc in continuare infrastructura.
Prima noapte am ramas in oraselul Serres, din nordul Greciei. Cochet, iluminat bine, cu vitrine stralucitoare, terase pline la ora 10 seara (era deja mai putina caldura), agitatie si veselie.
Mi-am amintit atunci de prima mea excursie in afara tarii, in 1993, cand eram in clasa a X-a si am plecat la o infratire de licee in Franta. In 1993, obisnuit doar cu Romania noastra abia iesita din comunism, am avut un mini-soc cand am intrat in Ungaria. Dupa granita austriaca imi pierise graiul: statiile de benzina, show-room-urile auto, autostrazile puternic iluminate si perfecte, vitrinele magazinelor din Graz... a fost prea mult pentru un pusti de 14 ani neplimbat pe afara. Eram intr-un decor SF si aveam senzatia distincta ca visez (o fi cliseu, dar chiar asa am simtit).
Intre timp, am mai vazut ceva tari straine, am mai si locuit aproape un an in Franta, m-am mai obisnuit, dar senzatia de "am ajuns la civilizatie" am avut-o iar, la Serres. O fi si din cauza ca de vreo 5 ani nu am mai iesit din tara. Oricum, parca scade distanta dintre noi si "ei"...
In Serres am stat la un hotel modest, ce nu arata prea bine, era curatel, dar cam vechi. Intuitia imi spune ca hotelul a fost construit de tatal (sau chiar bunicul?) lui Alexandru Macedon, dar e posibil sa fie mai recent...
Nu conta prea mult: eram in Grecia, afara era cald, terasele pline, parcuri luminate. Si a doua zi urmau Marea Egee, o croaziera spre capul peninsulei Athos, Thessaloniki....
(va urma)
05 septembrie 2007
Muzica pentru nostalgici
Deci, "o dedicatie speciala" pentru toti cei care se oftica ca "oligarhii" de la noi si de aiurea fac miliarde de dolari, evident, din exploatarea omului de catre om, ignorand invataturile marilor nostri inaintasi Marx, Engels si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista asta scurta dar selecta, Lenin.
(linie melodica faina, versuri comuniste, mobilizatoare si Che Guevara intr-o postura in care ii sta foarte bine)
(linie melodica faina, versuri comuniste, mobilizatoare si Che Guevara intr-o postura in care ii sta foarte bine)
04 septembrie 2007
Holiday over
Uf, s-a terminat si concediul asta. Cam scurt, ce pot sa spun. Ma gandesc cu oftica la faptul ca finlandezii au cate 40 de zile de concediu pe an! N-ar strica sa-i ajungem din urma la capitolul asta; bine, cu maririle respective de salariu, altfel in 40 de zile, ca roman, dai faliment daca o tii tot intr-o relaxare si o petrecere.
Pe scurt, am fost cateva zile la Piatra Neamt, cateva zile la Sovata si o saptamana in Grecia. O sa prezint, cand voi avea ceva mai mult timp liber, detalii despre excursii si sfaturi pentru cei care vor dori sa o ia in viitor pe rutele astea. Nu vor lipsi nici fotografiile, unele senzationale - in special cele din Grecia.
La Piatra si la Sovata m-am relaxat, a fost bine si liniste. La Sovata a fost chiar mai bine decat ma asteptam, asa ca trebuie sa retrag ironiile dintr-un post anterior. La Piatra Neamt, Pinalti lucreaza de zor prin oras si in cateva luni se zice ca va fi o telegondola acolo. Strandul din Piatra e, cred, cel mai tare din tara! Merita vazut, mai ales vara.
Grecia m-a lasat cu gura cascata. Am fost prima data la greci si mi-au placut la nebunie relieful, peisajele, oamenii.
Voi reveni cu amanunte mai incolo. Deocamdata, la munca, tovarasi!
Pe scurt, am fost cateva zile la Piatra Neamt, cateva zile la Sovata si o saptamana in Grecia. O sa prezint, cand voi avea ceva mai mult timp liber, detalii despre excursii si sfaturi pentru cei care vor dori sa o ia in viitor pe rutele astea. Nu vor lipsi nici fotografiile, unele senzationale - in special cele din Grecia.
La Piatra si la Sovata m-am relaxat, a fost bine si liniste. La Sovata a fost chiar mai bine decat ma asteptam, asa ca trebuie sa retrag ironiile dintr-un post anterior. La Piatra Neamt, Pinalti lucreaza de zor prin oras si in cateva luni se zice ca va fi o telegondola acolo. Strandul din Piatra e, cred, cel mai tare din tara! Merita vazut, mai ales vara.
Grecia m-a lasat cu gura cascata. Am fost prima data la greci si mi-au placut la nebunie relieful, peisajele, oamenii.
Voi reveni cu amanunte mai incolo. Deocamdata, la munca, tovarasi!
16 august 2007
Imi vine vacanta
Maine e ultima zi de razboi, dupa care vine prima noapte de vacanta. Ura!
Am muncit anul asta ceva, am creat lucruri frumoase si utile omenirii, am avut deseori insomnii din cauza grijii pentru prosperitatea companiei (hehe).
Am tot asteptat sa mi se ridice o statuie pentru faptul ca am fost atat de harnic, inteligent sidevreme acasa (pardon, asta e buna la altceva). Am asteptat degeaba: nici o statuie! Mi s-a spus ca se asteapta ieftinirea materialelor, avand in vedere pretul actual al aurului si recentele perturbari de pe bursele internationale. Sa vedem daca se tin de cuvant.
Pana atunci, iata ca vine si concediul meritat, munte, mare, soare, mancare, Sony Cybershot, rucsac, valiza, valuta...
Prin urmare, iau o pauza de la blog in perioada asta (cei din primul rand, nu mai suspinati va rog, revin eu pana la urma; cei din randurile din spate - terminati cu veselia, ca tot revin eu in vreo doua saptamani). Inca nu-mi dau seama daca e o promisiune sau o amenintare...
Am muncit anul asta ceva, am creat lucruri frumoase si utile omenirii, am avut deseori insomnii din cauza grijii pentru prosperitatea companiei (hehe).
Am tot asteptat sa mi se ridice o statuie pentru faptul ca am fost atat de harnic, inteligent si
Pana atunci, iata ca vine si concediul meritat, munte, mare, soare, mancare, Sony Cybershot, rucsac, valiza, valuta...
Prin urmare, iau o pauza de la blog in perioada asta (cei din primul rand, nu mai suspinati va rog, revin eu pana la urma; cei din randurile din spate - terminati cu veselia, ca tot revin eu in vreo doua saptamani). Inca nu-mi dau seama daca e o promisiune sau o amenintare...
15 august 2007
Cel mai frumos caine
Mi-a aratat azi o colega cateva poze cu catelul ei si mi-am amintit de cainele meu preferat: ciobanescul carpatin.
Nu am tinut niciodata caine in casa, nefiind prea incantat de ideea de a strange par si alte chestii mai mult sau mai putin aromate de pe mocheta sau parchet.
In schimb parintii mei au avut un ciobanesc carpatin, care cand era mic arata cam asa (nu e poza lui, dar seamana leit).
Dupa cum se vede, era exceptional de scump. Si jucaus nevoie mare. Bine, mie imi si plac cateii mici, iar daca mai sunt si pui de carpatin...
Il chema Ursu.
Cand a crescut mare, Ursu a devenit stapanul zonei, nici un alt caine de pe acolo neindraznind sa-l infrunte. Cu exceptia unor huskey, doi la numar, care o singura data s-au dat viteji de dupa un gard. Ursu si huskey s-au fugarit cateva minute de dupa gard (din fericire pentru huskey, erau intr-o curte in care Ursu nu putea intra). Pana cand ciobanescul si unul din huskey au gasit un spatiu ceva mai mare sub gard, suficient cat sa-si bage botul si sa se latre pe acolo. Ursulica se enervase atat de tare (probabil nu-i venea sa creada ca alti caini latra la el!) incat la un moment dat i-a prins, pe sub gard, botul ascutit al unuia din huskey si i l-a cam facut varza. Cert e ca daca nu intervenea taica-miu sa-i desparta, huskey ar fi ramas fara bot. Oricum, Ursu si-a luat-o atunci si nu tin minte sa mai fi facut vreo boacana serioasa dupa aceea.
Episodul asta a fost singular, totusi. Nu era deloc un caine violent, ci, cum sunt mai toti ciobanestii carpatini, calm, inteligent, usor posesiv si jucaus. Cand vedea chestii mici (bebelusi, catei mici, pui de pisica) era foarte vesel si cu limba scoasa. Nu ataca oamenii sau alti caini, dar daca intra vreun strain in curte fara sa fie stapanii acasa era jale...
cam asa arata Ursu la maturitate
A imbatranit si el, iar acum 3 ani a murit ca prostanacu, incercand sa sara peste un gard (peste care mai sarise inainte) si ramanand agatat acolo.
Daca o sa-mi iau vreodata caine, o sa fie un ciobanesc carpatin.
Nu am tinut niciodata caine in casa, nefiind prea incantat de ideea de a strange par si alte chestii mai mult sau mai putin aromate de pe mocheta sau parchet.
In schimb parintii mei au avut un ciobanesc carpatin, care cand era mic arata cam asa (nu e poza lui, dar seamana leit).
Dupa cum se vede, era exceptional de scump. Si jucaus nevoie mare. Bine, mie imi si plac cateii mici, iar daca mai sunt si pui de carpatin...
Il chema Ursu.
Cand a crescut mare, Ursu a devenit stapanul zonei, nici un alt caine de pe acolo neindraznind sa-l infrunte. Cu exceptia unor huskey, doi la numar, care o singura data s-au dat viteji de dupa un gard. Ursu si huskey s-au fugarit cateva minute de dupa gard (din fericire pentru huskey, erau intr-o curte in care Ursu nu putea intra). Pana cand ciobanescul si unul din huskey au gasit un spatiu ceva mai mare sub gard, suficient cat sa-si bage botul si sa se latre pe acolo. Ursulica se enervase atat de tare (probabil nu-i venea sa creada ca alti caini latra la el!) incat la un moment dat i-a prins, pe sub gard, botul ascutit al unuia din huskey si i l-a cam facut varza. Cert e ca daca nu intervenea taica-miu sa-i desparta, huskey ar fi ramas fara bot. Oricum, Ursu si-a luat-o atunci si nu tin minte sa mai fi facut vreo boacana serioasa dupa aceea.
Episodul asta a fost singular, totusi. Nu era deloc un caine violent, ci, cum sunt mai toti ciobanestii carpatini, calm, inteligent, usor posesiv si jucaus. Cand vedea chestii mici (bebelusi, catei mici, pui de pisica) era foarte vesel si cu limba scoasa. Nu ataca oamenii sau alti caini, dar daca intra vreun strain in curte fara sa fie stapanii acasa era jale...
cam asa arata Ursu la maturitateA imbatranit si el, iar acum 3 ani a murit ca prostanacu, incercand sa sara peste un gard (peste care mai sarise inainte) si ramanand agatat acolo.
Daca o sa-mi iau vreodata caine, o sa fie un ciobanesc carpatin.
Macel la Roma
Nu stiu sa mai fi vazut un meci de fotbal atat de violent ca cel de aseara. Cei de la Dinamo au fost sistematic cotonogiti de "finutii" de la Lazio, care, dupa parerea mea, ar fi trebuit sa mai fi primit inca vreo 2-3 cartonase rosii. Totusi e o performanta sa scoti din joc, intr-un singur meci, 2 jucatori adversi printr-o tactica de mare subtilitate si angajament, care la noi se cheama "rupe-i oasele".
Pe de alta parte, si Dinamo a avut noroc (noroc=Lobont), asa ca nu ne putem plange de rezultat. 1-1 e destul de bine, desi daca italienii ar fi ramas in 7 oameni (hehe) altul ar fi fost cursul meciului.
Concluzia ar fi, repetand un cliseu binecunoscut: ai nostri si-au dorit mai mult egalul :)))
Pe de alta parte, si Dinamo a avut noroc (noroc=Lobont), asa ca nu ne putem plange de rezultat. 1-1 e destul de bine, desi daca italienii ar fi ramas in 7 oameni (hehe) altul ar fi fost cursul meciului.
Concluzia ar fi, repetand un cliseu binecunoscut: ai nostri si-au dorit mai mult egalul :)))
14 august 2007
Google tine cu Dinamo?
La Sovata
Se pare ca o sa-mi urmez propriul sfat, si anume nu o sa merg in Azore, dar la Sovata tot ajung vara asta.
Promit sa fac ulterior o relatare obiectiva a situatiei de la fata locului si, in cazul in care am facut misto degeaba de locurile acelea, sa-mi dau singur un sut undeva (pe blog, in septembrie). Sper sa fie si ceva fotografii (cu Sovata, nu cu sutul).
Promit sa fac ulterior o relatare obiectiva a situatiei de la fata locului si, in cazul in care am facut misto degeaba de locurile acelea, sa-mi dau singur un sut undeva (pe blog, in septembrie). Sper sa fie si ceva fotografii (cu Sovata, nu cu sutul).
Mirare
Ma rog, inteleg ca sunt oameni care au interesul sa propage ideea ca poluarea nu are nici o legatura cu incalzirea globala. Unii vor sa vanda combustibili, altii vor sa vanda masini si nu au chef sa bage bani in cercetare sa faca altfel de motoare, iar altii nu vor sa cheltuie bani pentru fabrici mai putin poluante.
Exista chiar posibilitatea ca sustinatorii tezei ca incalzirea globala n-are nici o legatura cu poluarea produsa de activitatile umane sa aiba dreptate.
Daaaar... poluarea mai produce si alte chestii: substantele alea provoaca boli, ne distrug plamanii, afecteaza copacii, animalele, etc.
Ma mira ca in ultima vreme am tot vazut reluata teza ca incalzirea globala e produsa de soare sau de orice altceva decat de om, de parca asta ne-ar da un cec in alb sa poluam in continuare, ca oricum nu se deregleaza clima de la atata lucru. E undeva in subtext ideea "poluati linistiti, ca nu de la asta vine incalzirea globala!".
Exista chiar posibilitatea ca sustinatorii tezei ca incalzirea globala n-are nici o legatura cu poluarea produsa de activitatile umane sa aiba dreptate.
Daaaar... poluarea mai produce si alte chestii: substantele alea provoaca boli, ne distrug plamanii, afecteaza copacii, animalele, etc.
Ma mira ca in ultima vreme am tot vazut reluata teza ca incalzirea globala e produsa de soare sau de orice altceva decat de om, de parca asta ne-ar da un cec in alb sa poluam in continuare, ca oricum nu se deregleaza clima de la atata lucru. E undeva in subtext ideea "poluati linistiti, ca nu de la asta vine incalzirea globala!".
13 august 2007
Valoarea e relativa
... si nu asteapta numarul (b)anilor.
Sincer, mi se pare cam putin. Doar 5.000? Si astia devalorizati. Oricum, nu prea inteleg cum as putea intra in posesia lor, asa ca nu conteaza.
My blog is worth $5,080.86.
How much is your blog worth?
Sincer, mi se pare cam putin. Doar 5.000? Si astia devalorizati. Oricum, nu prea inteleg cum as putea intra in posesia lor, asa ca nu conteaza.
iPhone chinezesc
Oficial se cheama M8 si e produs de renumita (!?) firma Meizu. O sa apara pe piata candva, in viitorul apropiat sau mediu. si cam seamana cu ce au produs altii.
Nu mai bine il botezau iPhoone sau iPone?
Coffee? OK / Cancel / Retry
O cafenea din Sarajevo.
Presupun ca daca nu iti place cafeaua sau gasesti o musca in ea si ceri alta (dupa ce vezi albastru in fata ochilor!), ti se cere sa iesi putin din club, sa intri din nou si sa-ti restartezi sederea acolo, cu o noua comanda, etc... Si probabil ca nu e recomandat sa intri cu iPodul de gat - caz in care comanda ta nu va fi recunoscuta.
Presupun ca daca nu iti place cafeaua sau gasesti o musca in ea si ceri alta (dupa ce vezi albastru in fata ochilor!), ti se cere sa iesi putin din club, sa intri din nou si sa-ti restartezi sederea acolo, cu o noua comanda, etc... Si probabil ca nu e recomandat sa intri cu iPodul de gat - caz in care comanda ta nu va fi recunoscuta.
Sunt libertarian, deci exist
Cativa republicani din Statele Unite s-au strans la un loc, au facut un softulet de ghicit opiniile oamenilor, m-au analizat si mi-au dat un verdict fara drept de apel:
Mai pe romaneste: sa fie bine si tot romanul sa prospere! Pe barba lui si fara sa astepte mila statului.
Mai pe romaneste: sa fie bine si tot romanul sa prospere! Pe barba lui si fara sa astepte mila statului.
10 august 2007
Alegeri horror
In Coreea de Nord s-a votat! Fratii din Nord ai fratilor lor din Sud au fost invitati frumos sa voteze, la alegerile locale, de catre conducerea de partid si de stat (banuiesc ca fraza utilizata, sau macar subinteleasa, a fost ceva in genul "daca nu iesiti la vot, va ia mama dracului!").
Indemnul se pare ca a dat roade, participarea la vot fiind de 99,8%! Deci se poate! Nu ca la noi, unde cetatenii isi permit sa friga gratare pe coclauri in zi de vot, desi increderea si respectul deosebit pe care il au pentru clasa noastra politica ar trebui sa-i impinga, practic, spre urne... Passons.
Avand o plaja larga de optiuni si putand alege pe reprezentantii Partidului Muncitorilor din Coreea (un fel de PCR) pentru mai multe functii, atat in consilii locale, cat si regionale sau judetene, coreenii de nord au facut alegerea logica si au votat cu cei care erau pe lista. Se pare ca nimeni n-a optat pentru vreun candidat care sa NU fi fost pe lista. Curios... A, am uitat sa precizez ca a fost o singura lista. Astea da alegeri simplificate.
Totusi, avantajul acestor alegeri e ca nu pot fi fraudate, fiind limpede ca e inutil sa plimbi cetatenii cu autocarul prin tara. Ca partid, mai mult de 100% nu ai cum sa scoti, iar daca ai scoate 101% ar fi deja dubios. Deci PCR-ul coreean s-a multumit cu 100%, cat a fost si scorul final obtinut la aceste alegeri. Rezultatul a fost anuntat imediat ce s-a terminat votarea (deci cu intarziere, ca se stia dinainte...)
In final, am totusi o nedumerire: care o fi traducerea corecta a denumirii biroului electoral central nord-coreean?
In engleza e Central Election Guidance Committee.
Comitetul Central de Dirijare a Alegerilor?
Sau Comitetul de Dirijare Centralizata a Alegerilor?
Oricum, are un nume bine ales.
Indemnul se pare ca a dat roade, participarea la vot fiind de 99,8%! Deci se poate! Nu ca la noi, unde cetatenii isi permit sa friga gratare pe coclauri in zi de vot, desi increderea si respectul deosebit pe care il au pentru clasa noastra politica ar trebui sa-i impinga, practic, spre urne... Passons.
Avand o plaja larga de optiuni si putand alege pe reprezentantii Partidului Muncitorilor din Coreea (un fel de PCR) pentru mai multe functii, atat in consilii locale, cat si regionale sau judetene, coreenii de nord au facut alegerea logica si au votat cu cei care erau pe lista. Se pare ca nimeni n-a optat pentru vreun candidat care sa NU fi fost pe lista. Curios... A, am uitat sa precizez ca a fost o singura lista. Astea da alegeri simplificate.
Totusi, avantajul acestor alegeri e ca nu pot fi fraudate, fiind limpede ca e inutil sa plimbi cetatenii cu autocarul prin tara. Ca partid, mai mult de 100% nu ai cum sa scoti, iar daca ai scoate 101% ar fi deja dubios. Deci PCR-ul coreean s-a multumit cu 100%, cat a fost si scorul final obtinut la aceste alegeri. Rezultatul a fost anuntat imediat ce s-a terminat votarea (deci cu intarziere, ca se stia dinainte...)
In final, am totusi o nedumerire: care o fi traducerea corecta a denumirii biroului electoral central nord-coreean?
In engleza e Central Election Guidance Committee.
Comitetul Central de Dirijare a Alegerilor?
Sau Comitetul de Dirijare Centralizata a Alegerilor?
Oricum, are un nume bine ales.
Incredibil - caz umanitar!
Cer scuze cititorilor pentru ca am sa cobor temporar nivelul blogului, dar prima pagina din Libertatea de azi m-a trantit pe jos in hohote de ras - si m-am gandit sa nu stau singur acolo.
Desi stirea e tragica (totusi, o doamna moare de foame!), ma gandesc ca pana la urma se va rezolva cumva. Propun ca don Pedro sa faca bine si sa valorifice Kent-ul ala si valuta ramase nefolosite in '90 la Apaca (nu au vrut Kent, nu au vrut valuta...) si sa o ajute pe doamna Mioara cu niste bani.
Si daca se poate, cat mai rapid, da? Altfel iar se duce vorba cum ca barbatii ar fi porci, si nu-mi convine!
Uf, gata, sa ne ridicam de pe jos, sa ne stergem de praf si sa ne apucam de treburi serioase...
Desi stirea e tragica (totusi, o doamna moare de foame!), ma gandesc ca pana la urma se va rezolva cumva. Propun ca don Pedro sa faca bine si sa valorifice Kent-ul ala si valuta ramase nefolosite in '90 la Apaca (nu au vrut Kent, nu au vrut valuta...) si sa o ajute pe doamna Mioara cu niste bani.
Si daca se poate, cat mai rapid, da? Altfel iar se duce vorba cum ca barbatii ar fi porci, si nu-mi convine!
Uf, gata, sa ne ridicam de pe jos, sa ne stergem de praf si sa ne apucam de treburi serioase...
09 august 2007
Puiuti de tigru
O poveste dragalasa in presa internationala, cu cei doi puiuti de tigru nascuti la Zoo la Galati.
Cele doua mâţe (Lenuta si Costel pe numele lor mic) sunt intr-adevar foarte haioase, cel putin acum cat sunt mici. In schimb, alte animalute sunt cam chinuite, cu tranchilizante, de fotografi pe la mare. Pacat.
Cele doua mâţe (Lenuta si Costel pe numele lor mic) sunt intr-adevar foarte haioase, cel putin acum cat sunt mici. In schimb, alte animalute sunt cam chinuite, cu tranchilizante, de fotografi pe la mare. Pacat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
