Cronica culinara din propria bucatarie

Fitze de mare! Pardon, fructe de mare! Un soi de mancare care imi place, pentru ca imi plac chestiile cu un gust mai exotic, dar pe care nu-l ingurgitez prea des deoarece nu tin neaparat sa dau faliment.

Asadar mi-am achizitionat doua pachete cu fructe de mare din Cora, am cautat putin pe net dupa niste retete care sa contina si bunatatile astea, am fiert molustele, caracatitele, crabii si ce crocobauri mai erau acolo, am preparat sosul alb, am pus in farfurie, am papat tot (fiind mai cuminte din fire...).

Pe scurt: yummy! Imi dau nota 9,50, pentru ca a iesit bun. Avand in vedere ca au trecut deja 2 zile si inca supravietuiesc, cred ca am scapat si de data asta dupa o masa gatita de mine.
De fomist ce am fost, am uitat sa fac o poza cu animalutele marine scaldandu-se in sosul alb, dar aratau foarte bine in farfurie (desi erau oarecum decedate). Data viitoare va trebuie sa-mi amintesc sa pozez dovada.

Ristorante Decacader

... sau debarcader... parca... desi denumirea din titlu e clar mult mai potrivita.
E un restaurant in Cismigiu, langa lacul acela mare cu fantana arteziana. Nu mai intru acolo!

E un restaurant / terasa care la prima vedere pare destul de cochet si primitor. Pare! Daca nu ai de gand sa le faci o consumatie apreciabila baietilor care patroneaza afacerea aia, nu mai intra, ca intri degeaba.

Pe scurt: am fost prin Cismigiu, sa vad ce mai e pe acolo. E dragut, amenajat frumusel, foricele, iarba verde, "Nu calcati iarba!". La un moment dat setea ne-a facut sa vrem si noi o bere rece.
Am vazut terasa denumita "Ristorante Debarcader" care era, culmea, langa debarcader. Am intrat, ne-am asezat la una din putinele mese pe care nu scria "rezervat" si am asteptat cuminti sa vina vreun chelner sa ne intrebe daca vrem sa bem ceva. Cam jumatate din terasa era goala, dar "rezervata".
Dupa vreo 15 minute a venit un nene plictisit, care cred ca ne-a citit de la distanta ca nu avem de gand sa facem un festin acolo, ci sa ne limitam la niste beri. Ne-a intrebat din prima: "Aveti de gand sa comandati si mancare?" "Nu, doar 2 beri, va rog". "Aaa, aici e zona in care nu pot sta decat cei care comanda si mancare".
"A? Pai am vazut mese care au doar sticle de bere si suc" zic eu. "Da, aia e alta zona, in zona asta se serveste si mancare. Daca doriti, va puteti muta la zona aia" zice nenea si ne arata o zona cu cateva mese, toate ocupate.

Foarte frumos, multumim, adio.

Later edit: dupa ce am scris postul asta m-am gandit ca poate am exagerat si am avut eu ghinion sa nu incap la o masa "corecta" si i-oi fi nedreptatit pe oamenii aia. Nu-mi place sa barfesc sau sa ma razbun. Dar pana la urma cred ca merita o palma, si nu e OK sa nu te serveasca, dupa ce te-ai asezat la masa, aceasta nefiind marcata in nici un fel ca ar fi speciala si e musai sa infuleci pe dansa. Cam bataie de joc (inteleg... profitul... dar putin bun simt nu strica).
Deci chiar nu mai calc pe acolo.

La mare (in .ro) e uneori bine

Pe 8 iunie 2007 am ajuns si eu, pentru prima data in viata, la Vama Veche (nu mai radeti acolo in spate, va rog!). Si da, am mai mult de 5 ani, in caz ca-mi cautati circumstante atenuante.

Ma rog, mi-a placut. Asta si pentru ca, fiind inceput de iunie, nu era foarte aglomerat sau, in orice caz, era mai putina agitatie decat (am auzit eu ca) este in toiul sezonului.

Ca orice turist veritabil, obisnuit cu un minimum de comfort, am rezervat o camera la o viluta din Vama. Prietenii cu care am fost nu si-au rezervat nimic, pretinzand ca ei vor sta la cort (ceea ce au si facut, dealtfel). N-as fi avut o problema sa stau si eu la cort - daca pun cap la cap toate noptile dormite in cort de-a lungul timpului, prin diverse locatii (Ceahlau, Retezat, Fagaras, mare) cred ca adun cateva luni bune. Dar cum "seful" a strambat din nasuc la ideea de a nu avea un minimum de comfort, n-am mai luat cortul tip igloo, frantuzesc, argintiu, din dotare (arata foarte bine cortul, de aceea l-am protejat si nu l-am mai folosit de vreo 10 ani). "Seful", desigur, e prietena mea.

Am cititi multe chestii despre Vama, in special articolele din Catavencu de anii trecuti, relatari de la Stuffstock, etc. Asa am auzit de locatii precum Papa la Soni, La Frontiera, Bavaria (asta din urma am inteles ca nu avea ce cauta in Vama, nu stiu precis de ce, dar oricum nu am vazut-o - poate s-a desfiintat?).

In prima seara am fost sa mincam ceva in prima locatie care ne-a iesit in cale, si asta s-a nimerit sa fie "La Frontiera". Mi-a placut, mai ales ca nici n-am intrat bine acolo ca l-am si vazut pe Dan Chisu (e cineva celebru! hahaha) asezandu-se la o masa alaturata. Nu mai tin minte ce am mincat acolo - oricum ceva la gratar, nu am riscat - dar a fost bun. Berea era rece si, mai ales, incredibil de ieftina! Dealtfel, berea era ieftina prin toata Vama, ceea ce nu poate fi decat rau pentru creierii consumatorilor.

A doua zi am stat pe plaja si am constatat ca erau multi cetateni veniti acolo cu Mercedese, Audiuri, Touaregi, Jeepane sau Siegfrizi, dar care stateau la cort. Interesant - am dedus eu ca o fi vorba de oameni care din tinerete tot vin in Vama si stau la cort, chiar daca intre timp au evoluat, au salarii bunicele si masini mai scumpe.

Am gasit si celebra Papa la Soni, dar nu am papat nimic acolo. Data viitoare o sa incerc si eu chestiile alea cu tarhon, ca sunt curios ce gust or avea.


M-a impresionat placut faptul ca erau putine tarabe cu brizbrizuri, ceea ce e un lucru util cind mergi cu prietena/nevasta pe undeva, desi pentru fetele amatoare de suveniruri ar trebui, totusi, sa fie mai multe. :)

De asemenea, am gasit (dupa indelungi cautari executate printr-o hoinareala haotica prin Vama) si non-stopul din poza de mai jos, unde nimeni nu halea nimic deoarece a fost inchis non-stop cit am stat acolo. Oricum, pentru siguranta alimentara a populatiei parea cea mai buna solutie.

Nu mi-a placut in Vama puzderia de santiere de case/vile/palate, care reduc simtitor din farmecul localitatii. Mi-a placut, in schimb, faptul ca se vedeau toate stelele noaptea, sursele de lumina artificiala fiind relativ putine. N-am reusit, oricat am incercat, sa fotografiez la modul decent Calea Lactee, care se vedea foarte clar (trebuie sa ma exersez cu Cybershot-ul ala).

Din pacate, marea avea o gramada de alge (lucru despre care masele au fost informate prin mijloacele de informare in masa), si culoarea era cea care se vede. Feels like chocolate.



La plecare, trecand prin Constanta, am remarcat o locatie care parea foarte misto - business centerul "La Protap". Nu ne-am oprit acolo sa mincam, ci am aterizat intr-un restaurant cu un nume exploziv, Beirut. Mincare libaneza foarte buna, servire exemplara, nu era aglomerat, mai trecem. (Hmm, cautind pe net un link catre Beirut, am descoperit ca pe aici au mai trecut oameni de vaza, inainte sa fuga, bolnavi, din tara.)


In rest, nimic special, am fugit si noi din Constanta spre Bucuresti pe autostrada, pastrand tot timpul limita legala de viteza de 200 130 km/h. Am ajuns cu bine.