Atena reprezinta latitudinea cea mai sudica pe care am atins-o pana acum in viata (aproximativ 38° nord, Romania fiind pe la 45°). Date fiind aceste conditii, un sfat bun pentru cei care doresc sa viziteze orasul vara e sa mearga cat mai de dimineata in aceasta aventura, pentru ca dupa 11:30 temperatura urca foarte mult. Marea e si ea aproape, deci indicele de comfort termic (temperatura+umezeala ridicate) o sa va dea niste palme dupa ceafa de nu o sa va vedeti.
Am stat doar 6 ore in Atena, cam de la 8 la 14. Oricum, Acropolis se deschide la 9, deci daca vrei sa-ti incepi ziua cu asa ceva trebuie sa astepti pana atunci.
Atena e un oras imens, si ca intindere, si ca populatie. are aproape 4 milioane de locuitori, cu tot cu suburbiile, miliarde de blocuri, vile, cladiri de birouri, hoteluri, monumente, etc.
Imagini luate de pe Acropolis:
Odeonul lui Herodes Atticus
Areopagul (bolovanul din centru-dreapta pozei) si vedere panoramica a Atenei
(se observa stratul de fum in zare, de la incendiile din Pelopones;
oricum, Atena e cel mai poluat oras din Europa)
Pe Acropolis se munceste de zor la restaurarea ansamblului. Nu stiu daca vor sa-l refaca la stadiul de acum 2500 de ani sau la unul mai recent. Aparent vor termina in 2019...
Theseion-ul (templul lui Hefaistos, zeul mestesugarilor; astazi el ar fi zeul instalatorilor si al IT-ului )
Toate ruinele de mai sus sunt din marmura. Marmura cat vezi cu ochii. Daca mergeti pe Acropolis, sa va luati incaltari anti-derapaj pentru ca pietrele pe care calcati sunt atat de lustruite de multitudinea de vizitatori ca au devenit lucioase si alunecoase (vezi imaginea de mai jos de pe Areopag - la fel e si pe Acropolis).
Terasa din Plaka (cartierul central). Ventilatorul din imagine imprastie stropi foarte fini de apa care, pe caldura aia, umezesc placut clientu'
Hotelul de 5 fitze Grande Bretagne (cred ca i-au dat numele asta ca sa impace
si capra englezeasca si varza frantuzeasca)
Cu aceste poze se termina relatarea unei frumoase vacante grecesti.
Dupa Atena, am mai stat vreo 3 zile la plaja, fiind relativ morti de oboseala dupa atatea excursii prin tara ouzo-ului (hâc), a berii Mythos, a lu' tzatziki si a lu' suvlaki, a nisipului fin si incins, a caldurii sufocante si a peisajelor paradisiace.
Cand am plecat vremea era mohorita, ploua si era racoare. La intrarea in tara, o vreme la fel de "vesela" tinea parca sa ne reaminteasca ca "gata concediul! inapoi la munca!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu