Asa cum amenintam intr-un post anterior, o sa povestesc putin frumoasa mea excursie in tara aproximativ vecina, dar foarte prietena de la Marea Egee (tarmul vestic + nenumarate insule si insulite).
Mai pe scurt si fara alambicuri, am fost in Grecia si tin neaparat sa ma laud cu asta. Stiu ca mai sunt cateva milioane de romani care au fost pe acolo, deci nu e nimic special in asta, dar pentru mine a fost mare lucru, pentru ca a fost prima excursie in tara lui Aristotel, Platon, Sofocle si Olimpiakos Pireu.
Precizez de la inceput ca mi-a placut la nebunie Grecia: peisaje care iti taie rasuflarea, munti care intra in mare (sau invers, inca nu m-am hotarat, o sa ma mai duc pe acolo sa ma decid), rasarituri si apusuri de soare de poveste, plaje de vis, apa curata si calda.
La greci e foarte frumos, merita sa mergi acolo, dar un mare neajuns pentru romani e ca intre noi si ei mai e o tara. Si nu orice tara, ci chiar Bulgaria.
Bulgaria e o tara draguta si ea, mai ales in zona muntoasa de pe langa Sofia, dar si ea are un dezavantaj: e locuita! De bulgari!
Am plecat cu noaptea in cap din Bucuresti, cu autocarul unei agentii de turism de la noi careia nu-i dau numele, sa nu-i fac reclama degeaba. Dimineata pe racoare, cam pe la 6, cand inca se imbina armonios noaptea cu ziua (caniculara, ca asa am fost rasfatati la sfarsitul lui august), cu ochii pe jumatate adormiti dupa un somn intrerupt prea devreme, dar si pe jumatate deschisi de incantarea si nerabdarea de a pleca in excursie, asteptam cu totii sa vina ghidul la autocar sa plecam. Pe la 6.30 a venit si ghida (sau ghidusa, ca era tinerica), scuzandu-se ca a avut un groaznic accident cu taxiul si a trebuit sa ia metroul. Niste tanti mai in varsta si-au facut cruce ("bine ca n-a patit nimic, saracuta!"), si am plecat. Judecand dupa acuratetea unor informatii (istorico-geografice) cu care ne-a fericit dupa aia in timpul excursiei, tind sa cred ca a inventat incidentul si ca de fapt nu i-a sunat ceasul.
Pe la 8 am ajuns la Giurgiu, am trecut rapid prin vama romaneasca, ne-am indreptat veseli catre vama bulgara. Acolo un vamaiot bulgar in uniforma urca in autocar, "Buna dimineata" in romaneste, foarte amabil, se uita sumar pe buletine, coboara. Wow! Ce repede a trecut, se vede ca am intrat in UE, merge treaba ca pe roate - m-am gandit eu bucuros ca s-au simplificat formalitatile. Dupa alte trei ore aveam sa plecam din vama bulgara, injurand obstinatia cu care vamesii bulgari se incapatanau sa gaseasca tot felul de nereguli ba la actele soferilor, ba la cele ale autocarului. Nu au lipsit referirile la castraveti, grosimea cefei si figurile simpatice ale bulgarilor. Passons(tătă)!
Achizitionarea vinietei pentru drumurile bulgaresti, precum si "nelinistea" care i-a apucat pe multi dupa 3 ore de stat in vama, fara acces la toaleta (dupa cafeaua de dimineata...) au ghidat primii nostri pasi pe pamant bulgaresc. Nobile idealuri, triste realitati...
Dupa inca vreo juma de ora, jumatate din probleme (vinieta) s-a rezolvat. Cealalta jumatate am rezolvat-o intr-un loc de frumoasa amintire, un popas numit "Bistro Iunaitid" (scris chiar asa, cu chirilice, vezi poza de mai jos - or fi fost din fan-clubul lui Manchester?). Un sfat: orice turist care trece prin Bulgaria ar trebui sa aiba eurocenti sau ceva maruntis de leva pentru toalete, ca altfel baietii aia n-au sa schimbe hartii de 100 de Euro, sa dea rest la 20 de centi! Si nici nu te lasa sa intri! Eu n-am avut marunt, asa ca am fost nevoit sa vizitez niste boscheti bulgaresti, unde am fost latrat in bulgara (parca) de niste catei. Nu mai insist...
Drumul de la Ruse pana pe la Plevna are doar doua benzi inguste, astfel incat am avut mereu senzatia ca latimea autocarului Setra in care eram ocupa si banda cealalta a soselei. Nu era chiar asa, dar pana nu am intrat pe autostrada dinainte de Sofia, inaltimea si masivitatea autocarului mi-a creat tot timpul o senzatie de parca ne-am fi plimbat cu jeep-ul printr-o sufragerie (in care, da, erau si cai, ba chiar si carute). Oricum, soferul a fost unul dintre cei mai meseriasi pe care i-am vazut eu vreodata, manevrand mastodontul pe cele mai imposibile si inguste stradute.
Autostrada de la nord-est de Sofia, care are vreo suta si ceva de kilometri, m-a facut sa-mi schimb partial parerea despre drumurile vecinilor nostri. Pe langa faptul ca asfaltul era bun, autostrada, care trece prin munti, are foarte multe viaducte si tunele, unele extrem de spectaculoase - ca de exemplu, atunci cand intri intr-un tunel de cateva sute de metri lungime, pentru a iesi direct pe un viaduct, cu o prapastie adanca sub respectiva constructie care leaga doi versanti abrupti si relativ indepartati. Este o realizare inginereasca cu mult peste orice drum/autostrada de la noi. Cred ca abia atunci cand vom avea autostrada intre Brasov si Campina, prin munti, vom avea si noi ceva la fel de spectaculos.
Sofia am vazut-o in trecere, obligati de faptul ca soseaua de centura era in lucrari sau asa ceva si a trebuit s-o luam prin oras. Frumoasa zona - munti, vai, paduri. Orasul arata ceva mai bine decat acum 6 ani, cand l-am mai vizitat, dar tot e cu mult sub Bucuresti. Aerul usor sovietic al cladirilor s-a pastrat in multe cazuri, desi am vazut si multe constructii noi, moderne. Ca sa nu mai zic ca sunt o multime de Lazi pe strazi, oamenii par mai saracuti...
Restul drumului prin Bulgaria a fost lin, soseaua buna, proaspat refacuta cu fonduri europene, peisajele intre Sofia si granita greceasca - superbe. Zona muntoasa a Bulgariei poate deveni, cu imbunatatiri ale infrastructurii, o foarte buna regiune turistica, pentru ca peisaje dragute sunt o gramada. Pe litoralul bulgar n-am fost, asa ca nu pot face vreo paralela cu acesta.
La granita greceasca (Promachonas) n-am avut nici o problema, am trecut ca prin branza, nici nu s-a uitat agentul grec la buletine. Banuiesc ca au informatii ca ne freaca bulgarii destul si nu e necesar sa fie si ei prea zelosi.
Odata intrati in Grecia - schimbare de atmosfera. Parca locurile erau mai curate, soselele mai late, iluminatul public mai stralucitor. De altfel, se lucra de zor la o autostrada (care banuiesc ca va lega Thessaloniki de granita bulgara), semn ca, desi au deja un trafic turistic masiv, grecii nu s-au culcat pe o ureche si isi imbunatatesc in continuare infrastructura.
Prima noapte am ramas in oraselul Serres, din nordul Greciei. Cochet, iluminat bine, cu vitrine stralucitoare, terase pline la ora 10 seara (era deja mai putina caldura), agitatie si veselie.
Mi-am amintit atunci de prima mea excursie in afara tarii, in 1993, cand eram in clasa a X-a si am plecat la o infratire de licee in Franta. In 1993, obisnuit doar cu Romania noastra abia iesita din comunism, am avut un mini-soc cand am intrat in Ungaria. Dupa granita austriaca imi pierise graiul: statiile de benzina, show-room-urile auto, autostrazile puternic iluminate si perfecte, vitrinele magazinelor din Graz... a fost prea mult pentru un pusti de 14 ani neplimbat pe afara. Eram intr-un decor SF si aveam senzatia distincta ca visez (o fi cliseu, dar chiar asa am simtit).
Intre timp, am mai vazut ceva tari straine, am mai si locuit aproape un an in Franta, m-am mai obisnuit, dar senzatia de "am ajuns la civilizatie" am avut-o iar, la Serres. O fi si din cauza ca de vreo 5 ani nu am mai iesit din tara. Oricum, parca scade distanta dintre noi si "ei"...
In Serres am stat la un hotel modest, ce nu arata prea bine, era curatel, dar cam vechi. Intuitia imi spune ca hotelul a fost construit de tatal (sau chiar bunicul?) lui Alexandru Macedon, dar e posibil sa fie mai recent...
Nu conta prea mult: eram in Grecia, afara era cald, terasele pline, parcuri luminate. Si a doua zi urmau Marea Egee, o croaziera spre capul peninsulei Athos, Thessaloniki....
(
va urma)
Schimbare de garda la Parlament (mi-a fost mila de baietii aia, imbracati bine pe canicula si obligati sa stea nemiscati cateva ore, intre schimburile de garda)
